Incrustiația dentară

Incrustațiile reprezintă o variantă nouă și superioară plombelor, fiind realizate în laboratorul de tehnică dentară din diverse materiale: foita de aur, compozit sau ceramica. Pacienții au devenit tot mai conștienți de avantajele acestor piese protetice, preferandu-le în detrimentul obturațiilor (plombelor).

Incrustațiile dentare se realizează în doua ședințe : în prima ședință medicul stomatolog îndepărtează în totalitate țesuturile cariate, amprentează dintele pentru viitoarea piesă protetică și pune o plombă temporară pentru protecție, urmând că la câteva zile distanță incrustația să vină din laboratorul de tehnică dentară și să fie cimentată în cabinet.

Iată un avantaj al incrustațiilor dentare față de plombe : materialul obișnuit de obturație, compozitul, poate suferi microcontractii marginale în momentul întăririi lui cu lampa UV, care pot permite în timp apariția de microinfiltratii marginale, și eventual al unei carii secundare. Acest lucru este evitat în cazul incrustațiilor, care sunt tratate la temperaturi înalte în laborator, ceea ce le conferă stabilitate dimensională. Mai mult, ele se cimentează cu substanțe adezive speciale, fotopolimerizabile, care sigiliează eficient spațiul dintre dinte și incrustație, și cresc rezistența acesteia.

În cazul cariilor din apropierea gingiei, există posibilitatea că plomba să nu fie perfect adaptată cavitații create. În schimb, incrustația, fiind realizată pe un model de lucru, se potrivește perfect spațiului rămas după curățarea cariei și reface conturul dintelui. Materialul în exces rămas în apropierea gingiei favorizează acumularea de placa bacteriană, care induce inflamația gingiei. În timp, excesul de material neindepartat menține suferință gingiei, care devine cronică, și se poate transforma în punga parodontală – cu afectarea osului din zona respectivă.

Când realizăm incrustații dentare, amprentam dinții care vor primi piesele protetice, dinții care mușcă pe aceștia, cât și relația dintre cele două arcade dentare (mușcătură / ocluzia). Piesa protetică va reproduce anatomia dintelui afectat în relație cu dinții vecini, și dinții antagoniști. Astfel, se reface corespunzător contactul cu dinții vecini: gingia vă fi protejată de impactul direct al alimentelor – astfel se evită traumatizarea papilelor și se menține sănătatea gingivală. Pe de altă parte, refacerea anatomiei dintelui afectat în concordanță cu mușcătura pacientului asigură protecția articulației temporo mandibulare și ale structurilor de suport ale dinților . Daca mușcătura este refăcută corect, forțele care se generează în timpul masticației se transmit corect în oasele maxilare, fiind amortizate de ligamentele dinților. Dar dacă realizăm o plombă / obturație neadaptată, forțele generate sunt mai mari și se transmit atât în articulația temporo – mandibulară (apar dureri și disfuncții pe termen lung) cât și în os (apar pungi parodontale și osul se reduce că volum, dintele în cauză fiind în traumă ocluzală).

În concluzie, incrustațiile sunt alegerea potrivită nu numai din rațiuni estetice – stabilitate coloristică în timp și luciul piesei protetice – sau durată de viață mult mai mare decât a plombelor obișnuite, dar mai ales din motivele mai sus explicate – refacerea unei mușcături corecte, oferind astfel protecție țesuturilor de suport ale dinților – gingia și oasele maxilare. O soluție estetică, funcțională, rapidă și durabilă.

Programeza-te acum, la un specialist în estetică dentară că să afli mai multe informații despre incrustația dentară.