Chirurgia orală şi maxilo-facială
Chirurgia orală şi maxilo-facială cuprinde tratamentul chirurgical al părţilor moi cervico-faciale, al oaselor craniului visceral, al glandelor salivare, articulaţiei temporomandibulare, diformităţilor şi malformaţiilor cranio-faciale, plastia reconstructivă în sfera orală şi maxilo-facială şi tratamentul chirurgical al afecţiunilor dento-parodontale.
Chirurgia orală şi maxilo-facială
Chirurgia orală şi maxilo-facială cuprinde tratamentul chirurgical al părţilor moi cervico-faciale, al oaselor craniului visceral, al glandelor salivare, articulaţiei temporomandibulare, diformităţilor şi malformaţiilor cranio-faciale, plastia reconstructivă în sfera orală şi maxilo-facială şi tratamentul chirurgical al afecţiunilor dento-parodontale.
Specialitatea cuprinde 2 părți:
După extracția unui dinte, în locul rămas se vă forma un cheag de sânge care vă ajuta la vindecarea osului și a gingiei. Pentru a opri sângerarea, a preveni infecția și a proteja acest cheag, peste rană se vor aplica comprese care se îndepărtează în maxim 1 ora de la extracție. De asemenea trebuie urmate cu strictețe indicațiile post extracționale indicate de către medicul chirurg.
REZECȚIE APICALĂ
REZECȚIA APICALĂ este o metodă chirugicală ce constă în extirparea apexului dentar împreuna cu țesutul osos înconjurator infectat, fiind precedată sau nu de tratamentul endodontic corect și de obturația perfectă a canalului.
Indicațiile rezecției apicale se pot grupa în mai multe categorii:
SINUS LIFT
Sinusul maxilar este o cavitate inclavată la nivelul osului maxilar, fiind situat în lateral de fosele nazale deasupra rădăcinilor premolarilor și molarilor superiori. Nu de puține ori sinusul maxilar poate avea raporturi strânse cu apexul (vârful rădăcinii) acestor dinți prin intermediul membranei care îl protejează.
Dimensiunile sinusului maxilar precum și raporturile pe care le are cu structurile anatomice învecinate diferă de la o persoană la alta și variază în funcție de vârstă: la copil are dimensiuni mai mici, iar pe măsură ce avansăm în vârstă se pneumatizează (capătă dimensiuni mai ample și coboară).
Prin intermediul ostiumului (orificiu localizat la nivelul meatului mijlociu) se realizează comunicarea sinusului cu cavitatea nazală, fapt ce permite drenajul eventualelor secreții și a mucusului acumulat la acest nivel.
Sinusul maxilar are multiple funcții în organism și printre cele mai importante ar fi următoarele:
Nu de puține ori în cursul intervențiilor de chirurgie implantologică suntem nevoiți să recurgem la proceduri de adiție osoasă care interesează sinusul maxilar. Cum am arătat mai devreme, odată cu trecerea anilor și avansarea în vârstă, structura și dimensiunile sinusului maxilar se modifică și ne putem găsi în situația în care nu avem suficient volum osos în plan vertical pentru a putea insera implanturi la acest nivel.
Adiția osoasă la nivelul sinusului maxilar, denumită și Sinus Lifting poate fi de 2 tipuri:
Primul tip de intervenție este minim invazivă, find primită mai bine de către pacient și se poate realiza sub anestezie locală fără niciun fel de complicații. Procedura permite ridicarea membranei sinusului maxilar cu ajutorul instrumentarului special pentru un număr variabil de 2-3 mm, permițând inserarea implanturilor în aceeași ședință. Concomitent se poate introduce sau nu pe această cale și o cantitate mică de os sintetic. Perioada de vindecare necesară integrării implanturilor este de 4-5 luni, pentru acest tip de intervenție.
Al doi-lea tip de intervenție este ceva mai complicat și se realizează atunci când dimensiunile sinusului sunt cu adevărat mari iar volumul osos rămas la acest nivel este extrem de redus. Accesul se face prin lateral, creând o fereastră osoasă. Prin aceasta se pătrunde la nivelul sinusului, se ridică membrana , moment în care se pot insera sau nu implanturile în aceeași ședință, se aplică osul sintetic împreună cu o membrană de protecție din colagen. În cadrul celei de-a 2 a proceduri se vă opta pentru aplicarea sau nu a implanturilor concomitent cu intervenția de adiție osoasa în funcție de cantitatea, tipul și calitatea osului prezent la acest nivel. Perioada de vindecare și integrare osoasă necesară în acest tip de procedură este de 8 luni. Intervenția fiind una minuțioasă, mai complexa și de lungă durată poate fi realizată deasemenea numai cu anestezie locală, dar în cazul pacienților cu fobie de dentist sau foarte anxioși se recomandă sedarea intravenoasă.
Nu în ultimul rând, pentru a putea realiza această procedură de regenerare osoasă pacientul trebuie să facă o serie de analize și să existe condiții anatomice locale care permit efectuarea acestei proceduri.
Printre principalele contraindicații am putea enumera:
În cazul în care pacientul prezintă una dintre patologiile menționate se impune tratarea acesteia în prealabil și numai după vindecare se poate opta pentru o procedură de adiție osoasă.
Este important să diagnosticăm corect și precoce orice tip de patologie prezentă la nivelul sinusului maxilar, altfel pot să apară complicații severe la nivelul regiunii faciale.
În ceea ce privește inserarea implanturilor și posibilitatea unei regenerări la acest nivel, hotărârea se poate lua numai după un consult chirurgical de specialitate și în urma analizei amănunțite a investigațiilor imagistice (radiografie panoramica și computer tomograf).
REMODELAREA GINGIVALĂ
Gingivectomia este o procedură sigură și cu rezultate predictibile care are că scop îndepărtarea țesutului gingival în exces pentru a îmbunătăți aspectul unui zâmbet. Primul pas în gingivectomie sau remodelarea gingivală este să ne asigurăm că toate zonele implicate sunt perfect anesteziate. După aceasta se practică o mică incizie și se îndepărtează țesutul gingival în exces.
Gingivoplastia este procedeul prin care remodelăm și reconturăm chirurgical țesutul gingival în scopuri cosmetice, fiziologice sau funcționale. Gingivoplastia este remodelarea chirurgicala a suprafețelor exterioare ale gingiei și este practicată de obicei în combinație cu gingivectomia. Foarte mulți pacienți au un zâmbet “gingival” care poate fi determinat de țesutul gingival crescut în mod excesiv. Acest țesut crescut în exces poate fi în cele mai multe cazuri îndepărtat pentru a dezvălui zâmbetul strălucitor pe care îl ascunde.După practicarea gingivectomiei , prin gingivoplastie se subțiază țesutul gingival rămas astfel încât după vindecare gingiile să aibă un aspect natural și plăcut.
Acest lucru se face fie cu ajutorul electrocauterului sau pe calea chirurgicală clasică. Electrocauterul folosește curent electric pentru a remodela țesuturile gingivale în același timp cu oprirea sângerării.
Pare unul și același lucru. Care este totuși diferența dintre gingivectomie și gingivoplastie?
Gingivoplastia corectează țesutul gingival gros și modelat inestetic rămas după gingivectomie. În mod natural și estetic țesutul gingival se subțiază pe măsură ce intră în contact cu dintele. Cele două proceduri chirurgicale sunt aproape întotdeauna folosite în același timp. Aceste proceduri pot fi de asemenea utilizate pentru a remodela gingiile cu iregularități și care crează un zâmbet inestetic.
CHIRURGIA PARODONTALĂ
Bolile parodontale (parodontoza) sunt afecțiuni ale gingiei și osului alveolar precum și ale ligamentelor ce susțin dintele în alveolă. Ele sunt cauzate în principal de placa bacteriană care determină inflamația parodonțiului marginal. În faza incipientă, afecțiunea parodontală poartă numele de gingivită și este reversibilă prin tratament adecvat și menținerea unei igiene riguroase. Netratată, gingivita poate duce la parodontopatie (parodontoză) și în final la pierderea dinților de pe arcadă.
Chiuretajul gingival şi subgingival
Boala parodontală este una dintre cele mai periculoase afecțiuni ale danturii, mai ales pentru faptul că NU DOARE! De cele mai multe ori, dinții nu sunt afectați deloc, ci numai suportul lor – gingia și osul.
Semnul incipient al bolii parodontale este sângerarea gingivală – la periaj, masticație, sau chiar spontan. Prezen-tarea la medicul parodontolog încă din acest stadiu preîntâmpină evoluția afecțiunii. O simplă igienizare ar putea rezolva problema la acest moment.
Daca boala avansează, sângerările și inflamația gingivala se intensifică, poate apare un miros neplăcut, gingiile capătă culoarea roșu-violaceu, suportul osos scade și dinții încep chiar să se miște.
Tratamentul devine mai complex. Igienizarea temeinică este numai primul pas. Pacientului i se prescrie un tratament antimicrobian individualizat, și vă reveni la medicul parodontolog o săptămână mai tărziu, pentru a evalua gradul de distrucție osoasă prezentă (după scăderea inflamației post – igienizare). Aceste măsurători parodontale se înregistrează și ele vor reprezenta punctul de plecare pentru tratamentul ulterior.
Urmează curățarea în profunzime a țesuturilor de suport, afectate de boala parodontală. Această procedură poartă denumirea de chiuretaj subgingival. Acesta este de două feluri:
Chiuretaj subgingival în câmp închis: nu presupune utilizarea bisturiului, gingia vă fi ușor îndepărtată cu instrumentarul specific folosit – chiuretele parodontale. Se îndepărtează tartrul aderent de suprafață dintelui, substanța dentară infectată de bacteriile existente, precum și țesuturile epiteliale inflamate. Aceste manopere vor cauza sângerarea, care se vă opri odată cu îndepărtarea întregului conținut infectat al pungilor parodontale. Aceasta curățare în câmp închis se practică atunci când adâncimea defectelor este redusă sau că o verificare a reactivității pacientului la tratamentul parodontal (ne dă o idee referitoare la virulența germenilor și gravitatea afecțiunii).
Chiuretajul subgingival în câmp deschis se folosește în cazul pungilor parodontale de adâncimi mari, cu un conținut mai mare de resturi infectate; oferă o vizibilitate mai bună medicului, necesară în cazul defectelor mai profunde. În acest caz, papilele interdentare se incizează, iar gingia vă fi tăiată de la margine până la os sau rădăcină dintelui, pentru a îndepărtă cu ușurință cantitatea mare de țesut epitelial inflamat și infectat existent din pungi. Suprafețele radiculare se curăță de tartru și de țesut dentar infectat, că și la chiuretajul în câmp închis. Gingia se suturează (coase) ulterior, sigilând astfel spațiul curățat și permițând o bună vindecare.
În cazul bolii parodontale, microbii distrug nu numai osul, ci și ligamentul parodontal care leagă dintele de os. Realizând chiuretajul subgingival, medicul parodontolog vă îndepărtă conținutul infectat din pungile parodontale, vă netezi suprafață rădăcinilor. Astfel se vor putea forma ligamente noi între os și dinți curățați și gingia se vă atașă din nou de dinte, permițând vindecarea.
În funcție de gravitatea afecțiunii, medicul vă prescrie un tratament antibiotic pe cale generală, concomitent cu realizarea chiuretajelor, pentru a crește eficiența tratamentului. De cele mai multe ori, după chiuretaj pacienții nu au dureri sau disconfort și își pot relua obiceiurile alimentare și de igiena imediat după terminarea tratamentului (și încetarea efectului anesteziei). Doar atunci când există pungi parodontale foarte adânci, este posibil să aibe o ușoară jenă dureroasă, care dispare odată cu administrarea de antiinflamatorii.
După realizarea intervenției, gingia vă lua conturul dintelui și osului subiacent, și este foarte posibil să existe retracții gingivale reduse sau moderate în cazul pungilor mari (odată eliminat țesutul infectat care susținea gingia, aceasta se va reașeza pe os și dinte curate). La două luni de la curățarea profundă (chiuretajul subgingival), pacientul trebuie să vina la control, pentru reevaluarea statusului său parodontal. Noile măsurători parodontale pot arătă vindecarea/îndepărtarea microbilor și suprimarea proceselor inflamatorii; în acest caz, este necesar că pacientul să întrețină o igiena impecabilă, și să vină la control din 3 în 3 luni în primul an, după care vă veni la intervale considerate potrivite de către medicul specialist. De asemenea, este posibil ca anumite pungi parodontale să nu fi răspuns tratamentului și adâncimea lor să nu se fi redus suficient. Atunci va fi nevoie de o nouă intervenție chirugicală, cu posibile adiții sau remodelari osoase.
Este ideal ca pacientul că caute sfatul medicului specialist încă de la primele simptome ale afecțiunii. Astfel, tratamentul vă fi scurt și preventiv. Din fericire, acum exista soluții pentru boala parodontală aflată și în situații avansate, însă cu cât mai tărziu identificată, cu atât mai complex vă și tratamentul.
APRF
A PRF sau Advanced – Platelet Rich Fibrin este o metoda avansată de obținere a membranelor de vindecare din plasma sangvină bogată în trombocite și folosirea lor în interventile stomatologice precum implantul și extracțiile dentare, sinus lift, rezecții apicale, adiție de os și chiar și în parodontologie.
A-PRF reprezintă ultima tehnologie în chirurgia dentară ce reduce pana la 50% timpul de vindecare după orice tip de intervenție chirurgicală orală!
Prin aceasta metodă se obține un efect de regenerare și vindecare rapida fară niciun fel de efect secundar fiind o terapie 100% naturală. De asemenea nu există niciun risc alergic.
A-PRF este o membrană obținută prin centrifugarea sângelui proaspăt recoltat de la pacient, care duce la separarea și concentrarea doar a factorilor de creștere și de vindecare din acesta. Ceea ce se obține este plasma sangvină, concentrată în trombicite care stimulează în timp scurt vindecarea osoasă și a țesuturilor moi.
IPRF
I PRF (Plateled Rich Plasma) este varianta din care rezultă un concentrat fluid, bogat în trombocite, îmbogățit cu leucocite și numeroase alte celule obținute tot prin centrifugarea sângelui.
I-PRF se folosește în combinație cu materialele de reconstrucție osoasă și ajută la formarea vaselor noi de sânge ce vor iriga și susține regenerarea osoasă ghidată.
Ca si la APRF, avantajul acestei tehnici este acela că se folosește doar materialul propriu, sângele pacientului, fară să adauge nicio altă substanță.
Pentru o programare la medicul specialist chirurg puteți suna la numărul 0728 326 438.
Prețuri
Programează-te acum!
Te așteptăm cu servicii personalizate.