Termenul de “endodonție” provine din limba greacă și înseamnă “interiorul dintelui”. În ultimii 50 de ani, endodonția s-a identificat ca specialitate a medicinei dentare, tratamentul endodontic constând în prevenirea, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor datorate pulpei dintelui (“nervul”), în fapt țesutul moale din interiorul dintelui.

Salvarea dintelui natural trebuie să fie întotdeauna prima alegere în cazul unui tratament stomatologic. Atunci când medicul curant vă recomandă extracția unui dinte, întrebați-l daca poate fi salvat cu ajutorul procedurilor endodontice, cunoscute sub denumirea de “tratamente de canal”. Pulpa dintelui poate fi afectată și infectată din diverse cauze; motiv pentru care, ea trebuie extirpată. Extirparea nervului nu înseamnă “moartea” dintelui, așa cum se percepe în general. Pulpa are un rol determinant atât în creșterea și maturarea acelui dinte cât și în menținerea funcționalității lui în cavitatea bucală. În urma tratamentului de canal dintele rămâne “viu”, continuând să funcționeze și să-și îndeplinească rolurile biologic-mecanice, fiind hrănit de către țesuturile din jur.Menirea unui tratament de canal (tratament endodontic) este de a menține dintele în cavitatea bucală – pentru că, așa cum se știe, cel mai bun implant este propria rădăcină. Scopul final îl constituie salvarea de la extracție a unui dinte a cărui pulpă este inflamată sau necrozată, precum și tratarea și prevenirea infecției și a inflamației existente la nivelul tesurilor proxime (oase maxilare, țesuturi moi). Pe scurt, în timpul tratamentului endodontic, întregul sistem de canale situate în interiorul rădăcinii dintelui este curățat de bacterii și resturi organice și etanșat cu materiale biocompatibile care să nu permită reinfectarea.

Cu toate că toți medicii dentiști sunt instruiți în timpul studiilor universitare în această specialitate, datorită complexității tratamentelor, în timp a apărut necesitatea specializării, a unei pregătiri suplimentare dedicată endodontiei. În străinătate endodontia este recunoscută că specialitate a medicinei dentare încă din 1963 (SUA). Medicii dentiști generaliști care doresc să practice endodontia în condiții de perfomanta participă la programe de pregătire suplimentară de 2 ani după finalizarea studiilor univeristare.

Pe lângă cunoștinte medicale, rigurozitate profesională, pricepere și meticulozitate, realizarea unor tratamente endodontice presupune aparatură și materiale performante (microscop operator Zeiss). Toate tratamentele de canal se efectuează cu ajutorul unui microscop operator Zeiss, adică “sub microscop”. Utilizarea acestui instrument coroborată cu rezultatele imagistice digitale permite diagnosticarea precisă, identificarea tuturor canalelor și efectuarea unui tratament performant. În medicina dentară microscopul operator face posibilă vizualizarea în timp real a spațiului din interiorul dintelui. Pornind de la premisa că poți trata cu mai multa ușurință ceea ce vezi, endodontul manevrează microscopul mărind de până la 20 de ori spațiul din interiorul dintelui sub lumina puternică, pentru a obține informații suplimentare și detalii imposibil de decelat cu ochiul liber în interiorul canalelor radiculare. Astfel, se pot realiza cu precizie manopere de mare finețe, cum ar fi extragerea instrumentelor fracturate în canal și tratarea leziunilor periradiculare. Utilizarea microscopului în tratamentul dentar a condus la creșterea calității tratamentelor dar mai ales a determinat creșterea rătei de succes în recuperarea dinților naturali în cazuri eșuate, deferite până nu de mult extracției. Pe lângă tehnica operării sub micoscop, endodontul utilizează: sisteme de izolare a câmpului operator endodontic (diga dentară); materiale biocompatibile destinate sigilării canalelor și reparării perforațiilor radiculare; material de obturație și de reconstrucție a coroanelor (fibră de sticlă, MTA) de ultimă generație cu proprietăți de manipulare și adaptare natural fizionomice.