Sinusul maxilar este o cavitate inclavata la nivelul osului maxilar, fiind situat in lateral de fosele nazale deasupra radacinilor premolarilor si molarilor superiori. Nu de putine ori  sinusul maxilar poate avea raporturi stranse cu apexul (varful radacinii) acestor dinti prin intermediul membranei care il protejeaza. Dimensiunile sinusului maxilar precum si raporturile pe care le are cu structurile anatomice invecinate difera de la o persoana la alta si variaza in functie de varsta: la copil are dimensiuni mai mici, iar pe masura ce avansam in varsta se pneumatizeaza (capata dimensiuni mai ample si coboara). Prin intermediul ostiumului (orificiu localizat la nivelul meatului mijlociu) se realizeaza comunicarea sinusului cu cavitatea nazala, fapt ce permite drenajul eventualelor secretii si a mucusului acumulat la acest nivel.

Sinusul maxilar are multiple functii in organism si printre cele mai importante ar fi urmatoarele:

– participa la procesul de respiratie, curatand, umidificand si incalzind aerul inspirat din exterior;

– contribuie la echilibrarea presiunii create in cavitatea nazala;

– participa la apararea imuna a cailor aeriene superioare;

– contribuie la dezvoltarea intregului sistem facial;

– asigura protectie impotriva traumatismelor ce pot sa apara la nivelul etajului mijlociu al fetei;

Nu de putine ori in cursul interventiilor de chirurgie implantologica suntem nevoiti sa recurgem la proceduri de aditie osoasa care intereseaza sinusul maxilar. Cum am aratat mai devreme, odata cu trecerea anilor si avansarea in varsta, structura si dimensiunile sinusului maxilar se modifica si ne putem gasi in situatia in care nu avem suficient volum osos in plan vertical pentru a putea insera implanturi la acest nivel.

Aditia osoasa la nivelul sinusului maxilar, denumita si Sinus Lifting poate fi de 2 tipuri:

  1. cu acces direct la nivelul osului alveolar, exact prin locul unde urmeaza a fi introduse ulterior implanturile;
  2. cu acces extern, lateral: abordul este lateral si superior de varfurile radacinilor molarilor sau premolarilor superiori.

Primul tip de interventie este minim invaziva, find primita mai bine de catre pacient si se poate realiza sub anestezie locala fara niciun fel de complicatii. Procedura permite ridicarea membranei sinusului maxilar cu ajutorul instrumentarului special pentru un numar variabil de 2-3 mm, permitand inserarea implanturilor in aceeasi sedinta. Concomitent se poate introduce sau nu pe aceasta cale si o cantitate mica de os sintetic. Perioada de vindecare necesara integrarii implanturilor este de 4-5 luni, pentru acest tip de interventie.

A 2 -lea tip de interventie este ceva mai complicat si se realizeaza atunci cand dimensiunile sinusului sunt cu adevarat mari iar volumul osos ramas la acest nivel este extrem de redus.

Accesul se face prin lateral, creand o fereastra osoasa. Prin aceasta se patrunde la nivelul sinusului, se ridica membrana , moment in care se pot insera sau nu implanturile in aceeasi sedinta, se aplica osul sintetic impreuna cu o membrana de protectie din colagen.

In cadrul celei de-a 2 a proceduri  se va opta pentru aplicarea sau nu a implanturilor concomitent cu  interventia de aditie osoasa in functie de cantitatea, tipul si calitatea osului prezent la acest nivel. Perioada de vindecare si integrare osoasa necesara in acest tip de procedura este de 8 luni.

Interventia fiind una minutioasa, mai complexa si de lunga durata poate fi realizata deasemenea numai cu anestezie locala, dar in cazul pacientilor cu fobie de dentist sau foarte anxiosi se recomanda sedarea intravenoasa.

Nu in ultimul rand, pentru a putea realiza aceasta procedura de regenerare osoasa pacientul trebuie sa faca o serie de analize si sa existe conditii anatomice locale care permit efectuarea acestei proceduri.

Printre principalele contraindicatii am putea enumera:

– inflamatii ale mucoasei sinusului cu prezenta sinuzitei maxilare;

– abcese sau supuratii in regiunea fetei;

– boala de focar;

– nevralgii faciale;

– carcinoame prezente la acest nivel;

– infectii respiratorii;

– osteite si osteomielite de os maxilar;

In cazul in care pacientul prezinta una dintre patologiile mentionate se impune tratarea acesteia in prealabil si numai dupa vindecare se poate opta pentru o  procedura de aditie osoasa. Este important sa diagnosticam corect si precoce orice tip de patologie prezenta la nivelul sinusului maxilar, altfel pot sa apara complicatii severe la nivelul regiunii faciale. In ceea ce priveste inserarea implanturilor si posibilitatea unei regenerari la acest nivel, hotararea se poate lua numai dupa un consult chirurgical de specialitate si in urma analizei amanuntite a investigatiilor imagistice (radiografie panoramica si computer tomograf).

Dr. Radu Colteanu-medic specialist implantologie si chirurgie orala