Coroana metalo-ceramica este folosita cel mai frecvent pentru restaurari in protetica fixa, desi combinarea celor doua metale impune cerinte aditionale in ceea ce priveste proprietatile lor fizice.

Ceramica se foloseste pentru realizarea restaurarilor fizionomice, fiind cel mai biotolerabil si fizionomic material stomatologic. Ea poate fi folosita fara suport metalic, dar si cu suport metalic.

Tipuri de aliaje dentare

Tipul I (A sau moale)
Aceste aliaje contin 80% aur, 10% argint si 5% cupru. Sunt relativ maleabile, dar nu pot fi tratate termic.

Tipul II (B sau mediu)
Aceste aliaje con]in 78% aur, 15% argint si 10% cupru, 1% platina, 4% paladiu.

Tipul III (C sau dur)
Contin 78% aur, 26% argint, 11% cupru, 3% platina. Racirea metalului dupa turnare il va face maleabil, tratamentul termic va reantari aliajul turnat. Sunt ideale pentru coroane si punti sau cand este necesara o sectiune subtire de metal pentru protejarea structurii dentare subiacente.

Tipul IV (D sau extradur)
Aceste aliaje contin 75% aur, 20% argint, 16% cupru, 4% platina. Sunt utilizate in principal la realizarea puntilor dentare.

Avantajele aliajelor de aur

Aliajele dentare cu aur rezista la oxidare si nu sunt atacate de acizi, fiind foarte valoroase in mediul bucal „ostil“, prin pasivitatea lor. Aliajele de aur-platina-paladiu si zirconiu sunt cele mai acceptabile din punct de vedere clinic, tolerabilitatea cu tesuturile dentare fiind maxima. Reactiile clinice de suprafata sunt minime, iar toxicitatea aliajelor de aur este egala cu zero.

Din punct de vedere fizic, aliajele de aur au o duritate crescuta, factorul de uzura al aurului fiind asemanator cu cel al dintelui natural. Tehnicile de turnare moderne au ca rezultat o adaptare foarte buna, iar densitatea aurului permite folosirea lui in sectiune subtire pentru a proteja structura dentara restanta.
Aurul este un metal nobil care nu se corodeaza, fiind foarte rezistent la formarea placii si foarte bine tolerat de tesuturi. Aurul este usor de turnat si, intrucat aditia la metale nenobile precum iridiu si staniu poate fi controlata atent, productia de oxizi nu este necesara.

Oxizii de staniu si iridiu difuzeaza in ceramica la nivelul interfetei, aducand metalul in contact atomic cu ceramica. In majoritatea situatiilor clinice, aliajele de aur-paladiu au o rezistenta foarte ridicata la temperaturi de topire mai mari, si de aceea, un risc redus de fluaj al metalului la ardere. Poseda, de asemenea, proprietati mecanice bune.

In concluzie, aliajele de aur au fost alese pentru realizarea puntilor si coroanelor in combinatie cu ceramica deoarece au proprietati fizice si chimice deosebite, prezinta o biocompatibilitate extraordinara, o maleabilitate facila si o foarte buna compatibilitate cu ceramica.

Dezavantajele aliajelor de aur

Datorita continutului crescut de metale nobile, aceste aliaje au un cost ridicat, el reflectandu-se in pretul produsului finit, si anume coroana sau puntea dentara.
Totusi, datorita longevitatii, aceasta combinatie de aur si ceramica merita efortul financiar, deoarece rezultatele clinice sunt deosebite, timpul demonstrand rezistenta si calitatea acestor lucrari in comparatie cu alte piese protetice.

Aliajele metalo-ceramice pot fi clasificate in:

  • aliaje de metale nobile: cu continut crescut de aur (aur-platina-paladiu si aur-platina-tantal) sau cu continut scazut de aur (aur-paladiu-argint si aur-paladiu)
  • aliaje fara aur
  • aliaje de metale nenobile.

Aliajele cu continut crescut de aur pentru tehnicile metalo-ceramice contin 85% aur, 6% platina si 5% paladiu. Procentele sunt alese cu atentie pentru a controla dilatarea termica si contractia: in aliaj se gasesc si argint, fier, staniu pentru a conferi duritate. Proprietatile fizice ale aliajelor de aur variaza, fiind disponibile patru tipuri de aliaje pentru restaurarea dintilor.